Poveste Sentimentala

Pentru astazi, la provocarea Life in Pictures, am ales o poezie a lui Nichita Stanescu, chiar daca il serbam pe Mihai Eminescu.

Poveste Sentimentala

                                                 de Nichita Stanescu

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei de la inceput.

Ziduri

Dincolo de luptele interioare, de zidurile ce ne inconjoara gasim linistea. Suflet inghetat animat de vise. Carmen spune despre miercurea fara cuvinte.