by Cetateanu

Opinii care nu intereseaza pe nimeni

Archive for the category “by Cetateanu”

Life in Pictures 5

Life in Pictures @ Costin Comba

Photo : Lisa Gordon

Life in Pictures 4

Life in Pictures @ Costin Comba

Miercurea de ganduri tacute

Miercurea fara cuvinte vine de la Carmen.

Foto : Costin Comba

Recomand : Irina

Life in Picture 3

    Life in Picture – 3 @ Costin Comba

    Foto : Irina Comba

Life in Picture 2

Life in Picture @ Costin Comba

Foto : Irina Comba

 

Romania Mea

foto : Costin Comba

BAC-ul, o gluma proasta

Zilele acestea s-a desfasurat Bacalaureatul, stiti voi, examnul ala de sfarsit de liceu. Rezultatul : catastrofic. Elevii nu au reusit sa treaca primul lor mare examen din viata, incercand parca, sa faca adevarata vorba marinarului, cum ca scoala romaneasca scoate tampiti.

Acum peste tot se cauta cauzele acestui dezastru educational. In mintea mea am descoperit si eu cateva, pe care, din marinimia mea, le voi arunca in frazele urmatoare.

Schimbarea ministrului educatiei aduce dupa sine si schimbarea intregului sistem educational. Se cam inatmpla odata la 2-3 ani.

Parintii nu mai au timp sa se ocupe de copii, lasandu-i in voia sortii.

Copii nu au repere valorice dupa care sa se ghideze si atunci arunca educatia pe un plan secundar.

Lipsa evaluarilor anterioare Bacalaureatului, cum ar fi examenul de admitere la liceu, nu dezvaluie adevaratul stadiu de pregatire al elevului.

Copii nu vor sa mai invete, prefera sa stea pe facebook sau prin orase la terase.

Si acum cea mai proasta idee auzita in ultima vreme : cadrele didactice sunt vinovate. Sunt destui giboni, vorba lui Mircea Badea, care sa urle si sa dea vina pe profesori. Eu spun ca nu au nici o vina, poate doar aceea de a fi ales sa se faca profesori, intr-un sistem care nu ii ajuta absolut deloc. Profesorii sunt foarte prost platiti, sunt restructurati si ejectati (nu ejaculati, cum spune Care Este pe Persoana Fizica) fara nici o parere de rau din sistem, nu sunt apreciati la adevarata valoare. Cel mai grav mi se pare faptul ca nu mai sunt considerati de catre elevi un reper valoric la care sa se raporteze, pentru ca diferenta de clasa sociala este net favorabila elevilor. Un profesor vine la serviciu cu transportul in comun, pe un elev il aduce soferul, pentru ca el inca nu are 18 ani sa isi conduca bolidul. Cum naiba sa poti lucra cu 30 de elevi odata, cand fiecare o ia pe alte cai? Am avut o singura experienta cu invatamantul si am zis ca nu o sa ma fac profesor. Iti trebuie multa rabdare si multi nervi tari, altfel risti sa ii rupi cu bataia pe unii.

Ne intrebam unde vom ajunge! Impresia mea este ca asta se vrea, prostirea natiunii romane, pentru a fi mai usor de controlat.

IRB Nations Cup

Am fost la rugby, mă rog, am fost până la stadion și am făcut cale întoarsă.
Nu am reușit să intru pe stadion pentru că am făcut greșeala să mă duc cu bicicleta și nu mi-au dat voie să intru pe stadion cu bicicleta, dar nici nu aveau un loc special unde să pot lega bicicleta iî siguranță. Puteam doar să o  leg de garduri, ceea ce nu am vrut, așa că m-am întors frumușel acasă și am vazut meciul Romania – South Africa Kings pe Eurosport 2.
Nu condamn faptul că nu am putut intra, pentru că normal era să nu mă fi  dus cu bicicleta.
Am remarcat interesul mare pe care spectatorii îl manifestă pentru rugby. Mă bucur că acest sport capătă cât mai multă amploare printre români. Spectatorii au înțeles că nu doar fotbalul merită tribune pline, deși părerea mea este că fotbalul din Romania nu merită spectatori la cât este de jalnic.
Cu toate că pare un sport dur, rugby-ul nu este chiar așa. Este un sport disciplinat, unde jucătorii nu au voie să discute cu arbitrii, doar căpitanul de echipă are acest drept.  Când un jucător greșește, tot căpitanul este cel chemat de arbitru, care îi spune ce greșeala a comis coechipierul său. Cel mai uimitor lucru este că jucătorii respectă cu strictețe aceste reguli, de bun simț. Nu am văzut niciodată un meci de rugby în care jucătorii să protesteze.
Recomand cu drag Turneul celor 6 Națiuni.

In soare

Pentru Miercurea de azi, iata clipa mea de natura. O zi care se anunta sa se incheie cu o ploaie frumoasa, va doresc o miercuri minunata.

Am un card, ce fac cu el

Deunăzi am zis să merg cu RATB-ul, bicicleta pe repaos, mașina proprie își pierdea locul de parcare, așa că mi-am luat inima în buzunarul de la piept al pantalonilor și dus am fost.
Cetățeanul model din mine, nedorind să înfăptuiască acte imorale, cum ar fi să călătorești fără bilet în autobuz, îmi cumpăr 2 călătorii. La ghișeu rămân ca vițelul la poarta nouă cănd primesc un plastic verde care m-a costat 3,70 lei plus 2 călătorii puse pe acel plastic încă 3 lei. Revoltat că îmi ia banii pe prostia aia de plastic, o întreb pe vânzătoare dacă nu cumva acei bani sunt transformați în călărorii! Normal că NU. Sistemul nostru mizer le permite să facă astfel de carduri și nu m-aș mira să ne trezim că o să trebuiască să ne facem rezervare la RATB.
Acum lansz și eu o discuție de om necunoscător: atâta timp cât RATB este singurul furnizor de transport public de acest gen, chiar poate face aceste lucruri? 
Aș vrea să îmi ofere alternativa la acel plastic, să îmi ofere posibilitatea să aleg, nu să platesc ceva de care nu mă pot folosi. Oare cine are de câștigat din această afacere? Ce colorat mai ia comisioane grase să producă acele bucăți nenorocite de plastic? Oare s-au dat șpagi uriase pentru a se trece la acest tip de „bilet”? Ar fi bună o anchetă jurnalistică.
O altă mare „binefacere” mi se pare acel abonament tip card. De ce? Pentru că prin acel card, poți fi urmărit pas cu pas, pe unde te deplasezi. În momentul în care iî validezi, datele tale de pe card sunt stocate în memoria unui cip, care poate fi citit și astfel se va vedea ce traseu ai făcut în ziua sau luna respectivă.

Navigare în articole