Am un card, ce fac cu el

Deunăzi am zis să merg cu RATB-ul, bicicleta pe repaos, mașina proprie își pierdea locul de parcare, așa că mi-am luat inima în buzunarul de la piept al pantalonilor și dus am fost.
Cetățeanul model din mine, nedorind să înfăptuiască acte imorale, cum ar fi să călătorești fără bilet în autobuz, îmi cumpăr 2 călătorii. La ghișeu rămân ca vițelul la poarta nouă cănd primesc un plastic verde care m-a costat 3,70 lei plus 2 călătorii puse pe acel plastic încă 3 lei. Revoltat că îmi ia banii pe prostia aia de plastic, o întreb pe vânzătoare dacă nu cumva acei bani sunt transformați în călărorii! Normal că NU. Sistemul nostru mizer le permite să facă astfel de carduri și nu m-aș mira să ne trezim că o să trebuiască să ne facem rezervare la RATB.
Acum lansz și eu o discuție de om necunoscător: atâta timp cât RATB este singurul furnizor de transport public de acest gen, chiar poate face aceste lucruri? 
Aș vrea să îmi ofere alternativa la acel plastic, să îmi ofere posibilitatea să aleg, nu să platesc ceva de care nu mă pot folosi. Oare cine are de câștigat din această afacere? Ce colorat mai ia comisioane grase să producă acele bucăți nenorocite de plastic? Oare s-au dat șpagi uriase pentru a se trece la acest tip de „bilet”? Ar fi bună o anchetă jurnalistică.
O altă mare „binefacere” mi se pare acel abonament tip card. De ce? Pentru că prin acel card, poți fi urmărit pas cu pas, pe unde te deplasezi. În momentul în care iî validezi, datele tale de pe card sunt stocate în memoria unui cip, care poate fi citit și astfel se va vedea ce traseu ai făcut în ziua sau luna respectivă.