by Cetateanu

Opinii care nu intereseaza pe nimeni

România extremă

Un om își dă foc, iar altul, plătit de mine și de voi, se enervează pe jurnaliști, aici, recunosc, sunt puțin subiectiv și încerc să iau apărarea presei.
Nimănui nu îi pasă că gestul omului este disperat, ba să spunem că este bolnav, că este un caz singular.
România a ajuns să fie caracterizată prin prisma unor personaje dubioase care se hrănesc de pe masa oamenilor de rând, este  o țară vulnerabilă la capitolul grija pentru cetățean.
Oare acest gest disperat nu cumva este sugestiv pentru starea națiunii noastre bolnave de indiferența față de societatea normalaă
Lipsa acută a investițiilor în educație duce la eșuări ale tinerilor, pe maluri pustii și fără drum de întoarcere. Tinerii au ajuns să fie hrăniti cu promisiuni infecte, făcute de oameni incompatibili cu situația umană și cu normalitatea.
Nu încerc să trag un sistem de alarmă, pentru că s-ar putea sa fiu amendat de controlorul care guvernează trenul cu care călătoresc prin viața.

Anunțuri

Single Post Navigation

4 thoughts on “România extremă

  1. Un poliţist declara azi la ştiri la TV că o să plece cu toată familia în Anglia ca să poată supravieţui.

  2. gesturile disperate sunt la un pas de a face parte din cotidian…si?sensibilizeaza asta pe cineva?
    ce s-a mai intamplat cu cel care s-a aruncat din balconul Salii Parlamentului? a atras atentia dorita gestul sau?
    evident ca nu…am invatat sa intoarcem capul….am obosit sa mai avem incredere…

  3. Sobaru, Cristiana Angjel, etc. nu au reusit sa schimbe nimic si nici nu vor reusi. decidentii sunt prea nepasatori

  4. Bună dimineața!
    Am urmărit aseară o emisiune lungă , încâlcită și fără vreo șansă de a ajunge la o concluzie. – jurnaliști , oameni politici și domnul Sobaru.
    Ei, cei plătiți din banul public erau gâștele, se întrerupeau- ar fi o noutate să se asculte-, se jigneau fără jenă..Da, omul acela, căruia n-am fost pe fază să-i fotografiez mâinile, care mi-au stors lacrimi, dar și un respect extraordinar, el , omul simplu, le-a dat lecții tuturor!
    De morală, de civism, de înțelepciune. El știa de ce trăiește, pentru cine și pentru ce luptă cu armele lui.
    Și m-a mai impresionat ceva. Dacă nu l-ați urmărit, vă spun ce-am înțeles- el ar fi în stare să-și ceară scuze pentru gestul care l-ar fi costat viața, în iarnă, de o mie de ori guvernanților. Da, dar în ce condiții? Dacă ar observa o îmbunătățire , nu neapărat, a calității vieții, o îmbunătățire a stilului de muncă al celor care ocupă scaunele cu spătarul cel mai înalt în demnitățile și dregătoriile țării.
    Nu știu dacă aveau timp să-l asculte și să-l înțeleagă, niște doamne rădeau cu gura până la urechi, de parcă erau acolo la o șuetă..
    Să plângem ? Sau să râdem?
    Nu știu de ce, mi-am amintit , pentru a nu știu câtea oară de marele, inepuizabilul Caragiale.
    p.s. Sper să nu vă supărați, dacă veți citi aceste gânduri și la mine pe blog, așa simt în clipa asta..
    Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: